The One

Posted: Mai 12, 2011 in Curiozitati


O poveste despre un baiat si o fata care se jucau impreuna. Baiatul avea o colectie de „marbles” ( mai exact, marbles sunt niste bile mici din sticla/ceramica, pentru copii, ca in poza de mai sus). Fata avea niste dulciuri la ea. Baiatul i-a spus ca ii da toate bilele, in schimbul dulciurilor. Ea a fost de acord. Baiatul a pastrat-o pe cea mai mare si mai frumoasa, si a dat restul bilelor, fetei. Fata i-a dat toate dulciurile, asa cum a promis. In acea noapte, fata a dormit linistita dar baiatul nu a putut sa inchida un ochi, si se intreba daca fata a ascuns dulciuri, exact asa cum a ascuns el cea mai buna bila. Morala este aceea ca daca nu dai 100% intr-o relatie, intotdeauna ai sa te indoiesti daca persoana de langa tine da 100%.

Dupa ce am citit povestea asta, am inceput sa ma gandesc la fata. A putut ea oare sa doarma linistita? Sau era si ea in dubiu ? Odata ce dai 100% intr-o relatie, cum poti sa fii sigur ca partenerul tau face la fel ? Apoi m-am intrebat, poate ca acea ultima bila pe care baiatul a pastrat`o, era o reprezentantie a sinelui… si daca renunti la „eu” intr`o relatie, cu ce ai mai ramane?

Oamenii cred intotdeauna ca cel mai dureros lucru este sa pierzi persoana pe care o iubesti, dar niciodata nu le trece prin cap ca de fapt, este mult mai dureros sa te pierzi pe tine in procesul de iubire.

Compromisul intr-o relatie este un ingredient necesar pentru succesul acesteia, si ne face placere MAXIM in a ne face partenerul fericit. Dar oare exista un prag pentru toate astea? Poti sa lasi balta sau sa schimbi cateva planuri, sa petreceti timp impreuna! (asta e un compromis).  Este acesta punctul de plecare in care lumea se invarte in jurul partenerului? Si in timp ce te lupti cu fluturii din stomac sa negi de fapt cine esti ? Asta ar conduce probabil la deconectarea de oamenii din jurul tau,  si probabil chiar si de propria persoana… lucru care, pe termen lung, va duce la pierderea linistii interioare.

Apoi de-odata te loveste! Daca radacina dragostei si a fericirii este linistea interioara, ar mai valora negocierea ? Poate ca, in timp ce lua decizia de a da sau a nu da ultima bila, baiatul se intreba daca intr-adevar merita sa renunte la „eu”, sa n-o piarda pe „ea”? Oare la aceasta intrebare ne gandim atunci cand suntem in pragul unei iubiri devoratoare?

Nu vreau sa fiu inteles gresit(eu si problemele mele de exprimare xD), asta nu inseamna sa iubesti cu jumatate de inima, iar avantajele tale sunt pe primul loc, si nu-ti pui toate ouale intr-un singur cos in speranta ca ceva mai bun va tresari de dupa colt. NU! Asta inseamna sa iubesti cu toata inima in timp ce pastrezi „eul” si „linistea sufleteasca”.

La urma urmei, suntem iubiti pentru ceea ce suntem: caracterul nostru, obiceiurile noastre si fiecare lucru care ne construieste. Si deci… daca pierdem toate astea… ce mai ramane de iubit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s